Aşa merităm!

Îmi vâjâie urechile de atâta linişte. Nu mai apar cete de colindători în roşu sau în portocaliu, zglobii ca nişte căţei îmbăiaţi în benzină, nu mai trec autoturisme electorale, din care să zbiere un cetăţean apucat, inexplicabil, de chinurile naşterii. Plictisit, stau la fereastră şi îl supraveghez atent pe vecinul de la parter, cel care mi-a zgâriat maşina. Se agită ca o găină descăpăţânată. A votat de trei ori, nu l-au mai primit şi a patra oară, aşa că s-a întors, spre a-şi trimite copiii la secţie. Ce-o fi păzind nevastă-sa de-l înfaşă aşa de greu pe ăla micu'? Nu ştie că şi votul lui contează?

M-au întrebat câţiva prieteni cu cine am votat. Celui care îşi bate puradeii de trei ori pe zi i-am spus că pe Băsescu, la inspiraţie. Mi-a zâmbit drăgălaş. Celui care este dator fix 20.000 de euro la cămătari i-am spus că pe Geoană. A dat să îmi pupe cozorocul de la şapcă. Unui descendent dintr-un vajnic neam de securişti i-am zis că am pus ştampila pe amândoi. Eroare. Am pierdut un prieten, dar am câştigat o perfectă urmă de bocanc pe turul nădragilor. E greu să îi mulţumeşti pe toţi.

La rândul meu, am făcut sondaje ca un profesionist. Vecinul de la parter, năpădit de sinceritate, mi-a spus că l-a votat de două ori pe unul, o dată pe celălalt, apoi a furat şi ştampila. Mi-a arătat-o. Pe ea apărea numele buticului de la colţ, ceea ce mă face să cred că, măcar câteva zile, bonurile fiscale de la magazin vor fi semnate indescifrabil şi parafate cu VOTAT.

I-am interogat şi pe cetăţenii minoritari care joacă X şi 0 cu un cui pe maşina mea. În răspunsul lor sincer am desluşit nişte înjurături care m-au făcut să roşesc. Au votat, adică, veţi spune, cu Băsescu. Fals. Cică nu au cărţi de identitate, le-au lăsat gaj la buticul de la colţ.

Mi-aş întreba şi nevasta, dar prea multă sinceritate dăunează grav căsniciei. Întotdeauna trebuie potenţată o stare de mister, care să împiedice tentaţia de a face mărturisiri nesperate. Altfel, este posibil să afli, când nu te aştepţi, de ce copilul tău cel drag este singurul personaj cu ochii albaştri din familie.

S-a înserat. Cică unul dintre candidaţi ar conduce cu vreo 3 procente. În spatele blocului parchează un autocar din care coboară câteva zeci de alegători profesionişti. Repară ei situaţia. Eu mă aşez în faţa televizorului, cu o mare problemă: ce-o să mă fac de mâine, fără campanii electorale, fără găleţi şi pixuri cu figuri de potenţiali preşedinţi? Nu ştiu cum voi rezista până la următoarele alegeri, în trista mediocritate care mă înconjoară, aşteptându-mi lunar, ca şi voi, salariul micşorat de criză, în timp ce alţii se vor îmbogăţi sub pulpana celui pe care tocmai l-am votat. C-aşa merităm!