5. Porcul

O melodie populară și săltăreață plutea în aer, aproape vizibil. Am dat să o prind, dar am simțit o groaznică durere de șale. În timp ce mă trezeam, încet, ca orice poet care se respectă, prețuindu-și visele și lăsându-le să își mai facă puțin de cap, am înțeles ce se întâmpla. Suna un telefon mobil, zglobiu și dezinhibat, punând în valoare muzica de petrecere desemnată ca ton de apel. Iar eu dormisem o noapte întreagă oarecum ghemuit sub pernă, evitând instinctiv trezirea timpurie pe acorduri țopăitoare. Căci telefonul a sunat, cu mici întreruperi, de seara până dimineața. Iar proprietarul fie l-a abandonat, fugind din cameră (mă rog, și din localitate să fi fugit, și tot îl auzea), fie stătea în preajma lui, ascultând încântat melodia.

4. Balauru'

„Uite, sulifrici, cum stă treaba. Eu te-am lăudat de față cu ăia, că meriți și tu o încurajare. Da' mai dă-o-n bălării de poezea... cum i-ai zis? Ermetică? În sfârșit. Eu am priceput ce vrei tu să zici, că mă duce capul, dar maiorul Adamescu, de la trei, era să-și înghită proteza în somn. Măi, copile, tu nu poți să scrii normal, ca oamenii? Să spui și tu, simplu, că una și cu una face doi, nu să ne alergi pe lângă tufișul de leuștean. Că nu mai suntem nici noi tineri...”

3. Năzuința

„Da. Ei, da, domnule, asta e altceva! Nu, băieți?”, a exclamat Dom' Colonel, începând să aplaude. Capul i se mișca în ritmul bătăilor din palme, făcându-l să semene cu un cățel de pluș dintr-o mașină în mișcare. Kitschul acela din alte vremuri. Pe când era la modă, eu nu aveam mașină. Acum, că am mașină, nu mai găsesc nicăieri cățel. Am avut o idee alternativă, dar maidanezii din spatele blocului rânjesc a luptă dreaptă, haită contra unul, doar când mă văd. Semn că, în mediu neprielnic, și câinii dezvoltă niscai tendințe paranormale, citind cu acuratețe gândurile.

2. Criticul

Onorabilul domn Trașcă este cel mai respectat șef al asociației de locatari din zona în care locuiesc. Fost colonel în armata română (cică a ieșit la pensie doar căpitan, dar i se spune Dom' Colonel, recunoscându-i-se meritele incontestabile), musculos și lat în umeri, tuns foarte scurt, cu bărbia pătrată și ochi pătrunzători, ușor înduioșați de miopie, pumni mari cât borcanele de murături... Nu știu, am vrut să mai adaug ceva despre el, dar descrierea mi-a provocat o teamă de neînțeles.