Ca toată lumea...

     Am internet de la o vestită firmă distribuitoare de megabyți la pachet cu alte servicii moderne, cum ar fi televiziune prin cablu și telefonie. Înainte de aceasta, am avut internet de la altă firmă, cu profil identic. Dacă stau să mă gândesc bine, internetul meu a fost întotdeauna „la ofertă”. Ceea ce îndreptățea invidia amicilor, dar și mofturile furnizorilor (a angajaților la furnizori, mai degrabă), după nemărturisitul principiu: „hai, bre, după ce că îți dăm netu' la promoție, mai faci și figuri? Doar nu te aștepți să meargă perfect, nu?”

8. Vitali

   La Căminul Cultural, atunci când am plecat, distracția era în toi. Invitații, poeți și prozatori din toată țara, ba vreo câțiva și străini, de pe meleaguri ex-sovietice, continuaseră degustarea vinului de regiune superior. Superior oricărui laxativ cunoscut de rasa umană, căci drena măruntaiele mai abitir ca un pumn de leacuri dedicate purgației neîntrerupte. Dacă ar fi avut cineva ideea accesului cu plată la toaleta din fundul curții, ar fi devenit putred de bogat în acea seară. Deși, privindu-i pe mulți dintre scriitorii prezenți, pariez că ar fi găsit un loc ascuns și gratuit, în total consens cu vântul care le sufla prin buzunare.

7. Opincești

   Opincești, localitate cu răsunet istoric în inima cunoscătorilor, printre care, după doar două ore petrecute în zonă, mă aflam și eu. Toată suflarea comunei ținea să își pună la curent ignorantul interlocutor cu faptul că acolo țăranii s-au răsculat primii împotriva boierilor opresori. I-au prins și i-au spânzurat (i-au tras pe roată, ars pe rug, tras în țeapă ori le-au introdus dinamită în... Mă înțelegeți, variantele diferă, depinzând de imaginația localnicului). Gurile rele (din alte comune, învecinate) afirmau că boierii, departe de a fi prinși și executați, ar fi pus la punct un sistem ingenios de ciomăgire a răsculaților, care s-ar fi întors acasă nervoși, plini de vânătăi și înjurându-și consoartele că i-au trimis la luptă inegală pentru a lua bătaie.

6. Gigi

   Cei trei cunoscători se uitau la foile acoperite cu rânduri negre și versuri albe (bine că nu era invers) plăcut impresionați. Domnul Adamescu se trăgea de perciuni până îi dădeau lacrimile, făcând jonglerii cu proteza în gura larg deschisă. Domnul Vasile stătea într-o perfectă poziție verticală, pentru el anatomic imposibilă, cu ochii binișor holbați și părul vâlvoi.