Împotrivirea

Împotrivirea de a fi așa cum se cere mi-a adus o mulțime de probleme în viață. Am vrut și eu să fiu un pic original. Să nu îmi modific stilul de viață complet. Dar apare, în astfel de momente, un pitic stresat care te calmează cu un dos de palmă și îți explică: „societatea nu te vrea așa".

Dacă îți merge acasă, cu scumpa consoartă, să o dai la cotit, cu piticul ăsta nu funcționează nimic. Obtuz și constipat, are răbdarea unui cămiloi castrat pe viu. „Ce rațiune, care logică? Vezi-ți de treaba ta și nu mai încerca să te fofilezi!"

Dacă vă întrebați cumva, prezumtivi cititori, de ce nu scrie mai mult subsemnatul, vă voi spune un secret. În momentele de inspirație, vine piticul și îmi gonește muza cu șuturi în dos. Îi explică, intelectual: „Ce te bagi, bre, în treaba mea? Eu mă chinui să îl fac pe boul ăsta apt să trăiască în lume, cu talangă de gât, și tu îl zăpăcești de cap. Ce să scrie? Să ia sapa, că doar de asta e în stare!".

Fire ușor labilă, dominată de pitici nervoși, am decis: mă las de scris. Știu că am mai spus-o și nu m-am ținut de cuvânt, dar, măcar de data asta, vreau să văd ce o să iasă. O să iau sapa și o să pregătesc o groapă frumoasă, în care o să plantez scriitorul ratat care mă aflu, apoi o să activez muncitorește pe pământurile boierului. Și o să las deoparte ceea ce m-a făcut atât de simpatic până acum: împotrivirea.