Concert pentru drujbă în stres major

Cântă, zeiță, mânia ce-l aprinse pe subsemnatul când a auzit drujbele vuind prin cartier...

Pe scurt, explicația. Concediul de anul acesta s-a transformat, pentru mine și consoarta din dotare, în arest la domiciliu pe motiv de copil mic. Și, cică, la mare au dat ăia cu radiații ca să alunge țânțarii și turiștii. La munte nu mergem noi, din principiu. Ne-a dat statul picioare delicate, nu catalige predispuse la cățărat printre peturi.

Ne reîncărcăm bateriile. De la telefoane, că ne sună toate rudele posibile: „Nu treceți și pe la noi în vara asta?" Refuzăm, politicos și sincer. Inventând diverse pretexte. Cum să îi spui omului că nu vrei să pleci de acasă? Îi spui, delicat, că nu poți...

Și aici apare conspirația. În cârdășie cu Ministerul Turismului și cu rudele dornice de oaspeți, autoritățile locale au decis izgonirea noastră din oraș. Au angajat niște domni competenți, virtuozi ai drujbei, pentru tăierea gardului. A gardului viu, desigur. Pe ăla mort îl lasă în pace, că destul a suferit când era în viață. Aproape cât noi.

Nici nu vă imaginați ce bine este ca, la orele (pre)destinate odihnei, să izbucnească războiul drujbașilor cu tufele. Motoare ambalate la maxim, de zici că taie niscai baobabi modificați genetic. Urlete calibrate pentru a acoperi vacarmul: „Vezi, bă, Vasile, că ai lăsat-o pe aia!". Și Vasile răspunde că nu, urmând o ceartă aprinsă, acompaniată, elegant, la drujbă.

Copilul s-a obișnuit repede cu zgomotul infernal. Nu doarme, desigur. Dar țipă și plânge, fericit că i s-a oferit prilejul de a fi nemulțumit. Și noi ne-am obișnuit. Privim în gol, murmurând niște vechi descântece pecenege (sau cumane?) aplicabile în caz de urgie, potop și drujbe înfuriate. Și se pare că avem în cartier o întreagă junglă disimulată în spatele câtorva tufișuri jegoase. Pentru că drujbașii muncesc de o săptămână la croirea unei autostrăzi prin hățișuri.

Deoarece ne-am refuzat, în mod stupid, toate rudele, cheltuind și banii de concediu pe nimicuri (a se citi lapte praf, scutece și alte mofturi), apelez la cititorii mei: nu vreți să ne invitați pe la voi, pe o perioadă nedeterminată? Măcar până se isprăvește subtila toaletare a micului spațiu verde împădurit de pe lângă blocul nostru. Adică, probabil până la iarnă. Stresați, mulțumim anticipat...