Pub

luni, 28 iunie 2010

Sexul (cel mai) slab

Cercetătorii uzbeci (din Uzbekistan, bre) au decis, după îndelungi dezbateri, să îi contrazică pe omologii lor tadjici (of, din Tadjikistan, rog nu mai întrerupeți). Atât.

În altă ordine de idei lipsă, de multe ori am vrut să înțeleg care e treaba cu sexul. Cu sexul slab, am vrut să zic, dar m-a luat tusea. Revin: de ce sunt numite femeile reprezentante ale sexului slab? Nu este o jignire la adresa bărbaților?

V-am oferit un subiect de gândire. Să îl stăpâniți sănătoși!

Între timp, vă voi oferi o aprigă întâmplare. Tanti Vergina (părinții i-au spus Virginia, dar ea a fost încăpățânată, plus că a vrut să sugereze ceva. Acum nu mai știe ce) își urăște soțul. Respectivul, nea Vergilă (părinții au vrut să îi spună, firește, Virgiliu, ca tot intelectualu', dar numele era deja luat, așa că s-au mulțumit cu ce au găsit)își urăște nevasta. La vârsta lor (vizibil trecută de 80 de primăveri) și, mai ales, ca locuitori de vază ai mediului rural, nu se pune problema divorțului. Așa că fac și ei ce știu mai bine: nea Vergilă bea aproape non-stop, cu mici pauze de comă alcoolică, iar tanti Vergina îl blestemă tot non-stop, în compania selectă a țațelor din sat.

Timpul a trecut, aproape pe nesimțite. Lui nea Vergilă i-a cedat alambicul intern, el rămânând, prin urmare, țintuit la pat, sub supravegherea drăgăstoasă a nevestei. Tanti Vergina a plâns încontinuu, îngrijindu-și exemplar soțul. Adică nu i-a făcut prea mare lucru, dar a avut grijă să îi țină, în permanență, o lumânare aprinsă într-un loc vizibil. Bătrânul, înviorat de priveliște, a sucombat rapid (de inimă rea?), culmea, când soția era plecată de acasă.

La câteva luni de pomeni, parastase și alte cele, tanti Vergina stătea și plângea, nemângâiată. Vecinii, înduioșați, au venit la ea și au încercat să o consoleze. Nimic, femeia plângea și mai abitir: „N-o să mi-o iert niciodată! Cum am putut eu să fiu plecată când a murit?”. „Stai, tanti, liniștită, că ai făcut pentru el tot ce se putea. Asta a fost să fie. Tot murea, și dacă erai, și dacă nu erai acolo”. „Nu e asta, a hohotit mai tare bătrâna. Aș fi vrut să fiu acolo, lângă el! Să îl văd cum moare, că mare nenorocit a mai fost!”

Ca încheiere, fără absolut nici o legătură cu toate cele de mai sus, emit: sexul (cel mai) tare este cel supraviețuitor. Ăsta da subiect de meditație!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu