Mărgele

Oriunde mi-ar fi gândul
Împlântat
Mă amăgesc
Inteligent
Cu mărgele
De sticlă
Rostindu-mi
Mare Şef
Pe aici va trece
Măgarul de Foc
Pufnind şi cobind
A nemoarte
Spre orizonturile
Celor albi la chip
Şi indigo la sânge
Nu îmi răspund
Încântat de lumina
Ieftină
A şiragurilor
De cioburi
Şi lacrimi
Ca visele
Ce nu vor mai fi.