Să admitem că există fraze complet lipsite de sens? Sau putem afirma, fără teama de a greși, că o formulare aparent alogică ne trezește capacitatea de a gândi, de a crea, ridicându-ne ochii spre zări abstracte?
Așa privesc eu poezia, ca pe o unealtă folosită pentru a potența procesul gândirii. Nu există frumos sau urât, nu există formă sau subiect necesar. Exisă doar limitele pe care și le stabilește fiecare în drumul spre zugrăvirea concretului. Abstractizarea e doar un început de drum. Sfârșitul drumului este sublimul, acel colțișor de transcendent pe care îl putem percepe prin gândirea creatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu