Doamne, cât am aşteptat

Jur pe barba oricărui personaj hirsut pe care vi-l imaginaţi, la alegere, că am aşteptat să se întâmple ceva astăzi. Orice. Ceva care să îmi atragă atenţia, să îmi altoiască două perechi de palme şi să mă aşeze în poziţie de plecare la vot. Afară a plouat, guguştiucii şi-au făcut din nou nevoile pe maşina mea, la concurenţă cu doi câini jegoşi, poştaşul mi-a rătăcit din nou un aviz şi coletul s-a întors la expeditor. Doar lucruri normale. Fără semnificaţie electorală.

Pe stradă, Băsescu mi-a zâmbit lăbărţat, privind cu ochi zburdalnici în două direcţii total neparalele. Geoană s-a uitat la mine puţin sobru, puţin timid, ca o ciută sperioasă în luneta puştii. Nici unul, însă, nu avea mina aceea, disperat-rugătoare, care spune, pentru un bun observator: „Votează-mă, te rog. Cum pui tu ştampila nu pune nimeni, plus că ţara se va duce de râpă fără votul tău”.

Astfel încât, în timp ce mă certam cu poştaşul (nu e Cocoş, doar a zis domnul preşedinte că nu are faţă de poştaş. Şi parcă n-ar fi nici Vântu, deşi nu pun mâna în foc. Adevărul e că îmi dispare corespondenţa ca banii de la FNI. Fără nici o legătură, desigur)... Prea lungă paranteza, mi-am pierdut şirul, deci reiau: În timp ce mă certam cu poştaşul, am decis că mă voi încuia în casă şi, fără televizor, radio sau internet, voi încerca să dorm tot week-endul, ca un proaspăt evadat de la Bamboo. Mă voi trezi luni, dimineaţă, pe cât posibil. Şi voi urmări cu atenţie starea vremii, fauna şi poştaşul. Dacă va fi tot mohorât, guguştiucii nu vor fi constipaţi, câinii nu vor fi luat prostamol şi corespondenţa mea va fi ajuns tot într-o lume paralelă, înseamnă că, şi fără votul meu, nu s-a schimbat nimic. Deci nici o pagubă.

Deşi, la bafta mea, în cutia poştală voi găsi o scrisoare elegantă, plic scump, hârtie fină, fără timbru (se taxează la destinaţie?). Cu litere noduroase, plantate cu mâna stângă (ce face obişnuinţa din om), lejer ilizibile, probabil că va scrie: „Mulţumesc că nu ai votat! Ho-Ho-Ho, Mary Poppins (sau Merry Christmas, ce o fi aia)! Te asigur că ai îmbulinat-o pe următorii cinci ani. Dacă o să mai trăieşti (bine, desigur) atunci!” Semnat: Traian Băsescu.

P.S. (Al scrisorii, nu al meu): Următorul premier pe care îl voi desemna va fi, după cum se bănuia, Mişu, motanul în călduri care o admira de la fereastră pe doamna Udrea în timp ce... În sfârşit, asta nu te interesează.

Doamne, şi cât am aşteptat să se întâmple ceva astăzi, ca să nu primesc scrisoarea aia!